21 oct. 2009

Ce trebuie sa stim despre munte!

In acest blog am incercat sa pun la dispozitie impatimitilor de drumetii montane ,diverse materiale,harti,povesti,carti preluate din diferite surse, precum si experiente proprii.


20 DE LEGI ALE MUNTELUI


  • 1. Să nu călătoreşti nicidată pe munte de unul singur.
    2. Întotdeauna, pe munte se pleacă numai cu echipament corespunzător, specific.
    3. Este total contraindicat să te avînţi pe trasee necunoscute.
    4. Turismul de munte este incompatibil cu consumul de băuturi alcoolice.
    5. La munte trebuie să ştii ce, cît, cum şi cînd să mănînci.
    6. Suprema deviză a iubitorilor de munte: toţi pentru unul, unul pentru toţi!
    7. Cînd întîlneşti oameni pe munte, dă-le bună ziua!
    8. Pe munte nu se vorbeşte mult, nu se ţipă, nu se face zgomot.
    9. Cine iubeşte muntele trebuie să-l ocrotească.
    10. Nu deterioraţi indicatoarele cu marcaje turistice sau alte semne de orientare.
    11. Refugiile alpine sau cabanele înseamnă un loc sfînt pe munte.
    12. Cînd ajungeţi la o cabană notaţi în registrul de evidenţă a circulaţiei turistice : locul de unde aţi venit (cu grupul sau ca turist individual) cînd plecaţi, viitoarea etapă a călătoriei şi traseul pe care-l urmaţi.
    13. Regulamentul de ordine interioară al fiecărei cabane trebuie respectat cu stricteţe.
    14. Circulaţi .numai pe trasee marcate.
    15. Iarna, pe munţii acoperiţi de zăpadă, pericolul avalanşelor este prezent în fiecare zi.
    16. începătorii într-ale drumeţiei la munte să-şi facă o lungă ucenicie pe lîngă cei ce au o bogată experienţă în ascensiunile montane.
    17. Cînd un cabanier, un grup de turişti sau o echipă de Salvamont cere sprijin pentru a dă ajutor unor oameni aflaţi în primejdie sau pentru a preveni o nenorocire, oricine trebuie să răspundă chemării.
    18. Este obligatoriu pentru orice turist, ghid sau conducător de grup să urmeze cu stricteţe sfaturile şi indicaţiile salvamontiştilor.
    19. Codul de semnalizare în caz de pericol — care înseamnă şi cererea de chemare în ajutor — trebuie cunoscut şi însuşit de toţi turiştii montani.
    20. Turistul de munte e bine să ştie să acorde, la nevoie, primul ajutor.


CABANA ŞI REGULILE EI




  • 1. Cabana este casa de pe munte a turistului, adăpost şi popas pentru odihnă şi hrană, pentru reconfortarea fizică şi psihică la finele unui traseu obositor sau punctul de plecare spre noi cărări şi creste. Ea este postul de prim ajutor în caz de accidentări.
    2. Cabana face parte integrantă din peisajul montan şi este locul tău de visare şi recreere. Cinsteşte-o şi ocroteşte-o ca pe propria ta casă!
    3. Cabana are obligaţia să primească, la orice oră, pe turistul sau grupurile de turişti, amatori de drumeţie, nu1 şi de chefuri.
    4. La sosire prezintă-te cabanierului şi înscrie-ţi datele personale şi traseul pe care vei drumeţi, ca să fii găsit uşor şi ajutat la nevoie.
    5. La munte băuturile obişnuite turistului sunt ceaiurile şi răcoritoarele. NU ALCOOLULUI! Acolo, unde sunt permise băuturi alcoolice, consumul lor este limitat şi normat.
    6. Legea de bază a convieţuirii în cabană este curăţenia şi liniştea; între orele 22-6, linişte totală. Mergi pe vîrfuri, vorbeşte în şoaptă, nu trînti uşile.
    7. Foloseşte cît mai puţin şi la intensitate cît mai scăzută casetofonul, aparatul de radio, televizorul etc. şi numai după ce te asiguri că nu deranjază pe cei din jur. Să fii încredinţat, turistule, că cei ce au trudit să ajungă pînă la cabană, preferă să asculte în tihnă doar liniştea binefăcătoare a piscurilor şi murmurul izvoarelor.
    8. Lasă curat locul, unde ai dormit şi mîncat, precum şi împrejmuirile cabanei, sfătuind şi pe alţii să facă la fel. Opune-te obiceiurilor unora de a se debarasa de gunoaie în cabană sau în împrejurimi, explicîndu-le că ne găsim în vîrf de munte şi că nu are cine, cu ce şi cum să le evacueze spre locurile anume destinate din localităţi. Este contribuţia ta la păstrarea şi ocrotirea mediului înconjurător.
    9. În caz de accidentări anunţă pe cabanier, Salvamontul sau poliţia, participă la acţiunea de salvare, ajută la transportul şi evacuarea accidentatului, învaţă codul de semnalizare internaţională în caz de accident pe munte.
    10. Ascultă cuvîntul cabanierului ; cuvîntul lui este cuvînt de ordine.
    El este şi gazdă, dar şi răspunzător în cabana să cu asigurarea ordinei şi respectarea regulilor de funcţionare ale cabanei. Ajută-l, la nevoie, cu vorba, cu fapta şi exemplul tău. Este o datorie civică a fiecărui turist.
    11. Dacă ai respectat întocmai toate aceste reguli, îţi poţi acorda singur cinstea de a te numi om civilizat şi turist adevărat, dovedind respect şi dragoste pentru natură.


10 REGULI CE TREBUIE RESPECTATE



  • I. Să nu întreprinzi o ascensiune ce-ţi depăşeşte puterile. Tu trebuie să învingi muntele, nu el pe tine! Să-ţi fixezi un obiectiv pe care să-l poţi atinge, dar să şti — de vă trebui — să renunţi la el şi să faci stînga-mprejur cît mai este timp. Să nu fii grăbit şi să nu încerci să stabileşti recorduri de viteză. Să nu ai mania piscurilor, dar nici să nu ocoleşti dificultatea în variatele ei forme.
    II. Să pregăteşti cu de-amănuntul orice excursie, fie că vei merge singur, cu prietenii sau cu ghizii. Un ignorant sau un neputincios care are nevoie de o guvernantă alpină este, în munţi, pur şi simplu ridicol. Pregătirea intelectuală trebuie să fie tot atît de completă ca şi echipamentul alpin. Să cunoşti mediul în care te mişti şi să-i înţelegi fenomenele. Să nu-ţi încarci stomacul şi să nu ai pretenţia să te alimentezi cu icre negre sau stridii. Idealul tău alpin să fie acela de a gusta cu aceeaşi plăcere o duminică frumoasă pe un vîrf de deluşor ca şi, cu alt prilej, pe un abrupt din cele mai grele. Nu este nevoie să fii de la început un desăvîrşit căţărător. Să nu păţeşti ca acela care — de atîtea stînci şi pereţi — nu mai vedea muntele. Să nu uiţi că munţii sunt bogaţi în primejdii, dar, în acelaşi timp, să ştii că avînd prudenţă, spirit de prevedere şi inteligenţă le poţi învinge.
    III. Să nu uiţi în munţi că eşti o fiinţă civilizată. Bucuria şi puterea nu se confundă cu mitocănia, brutalitatea şi grosolănia. Adu-ţi aminte că încă de la gară şi în tren, educaţia ta în general, şi cea sportivă, în special, sunt puse la încercare. Dacă ţii, poţi să iei cu asalt piscurile, dar să nu faci aceasta în vagon. Ca să se vadă ce căţărător îndrăcit eşti nu este absolut necesar să faci echilibristică pe scările sau tampoanele vagonului. Să nu consideri frînghia şi colţarii ca o emblemă a breslei tale, care se cere expusă. Să nu periclitezi cu sculele tale, ski-uri, piolet etc., ochii şi hainele vecinilor şi să nu le umpli urechile cu trăncăneli şi hohote de rîs. Dacă întîlneşti un drumeţ solitar salută-l sau resalută-l şi dacă crezi că e cazul să-l critici fă-o cel puţin atunci, cînd nu te mai poate auzi. Nu-ţi imagina că devii alpinist utilizînd un jargon de munte, artificial. De asemenea, nu e cazul să-ţi ştergi nasul cu degetele numai pentru că ai îmbrăcat costumul de oraş.
    IV. Să nu profanezi peisajul pe care-l străbaţi şi să nu împodobeşti Natura cu cioburi de sticlă, hîrtiuţe, cutii de sardele şi alte rămăşiţe. Aminteşte-ţi că şi alţii, după tine, vor voi să bea la izvorul pe care îl murdăreşti fără rost. Tăbliţele de marcaj nu sunt menite să servească drept ţintă pentru proiectilele tale improvizate şi nici nu trebuie să le schimbi aşezarea dintr-o glumă deplasată. Să nu laşi deschise porţile stînelor şi ale împrejmuirilor, căci poţi provoca pagube proprietarilor şi aduci discredit asupra tuturor drumeţilor. Din acelaşi motiv să nu sari peste îngrădiri şi nici să nu te inviţi, nepoftit, nici chiar în claia de fîn ce o vezi în proprietatea cuiva. Cîntă, dacă-ţi face plăcere, dar cu măsură şi acolo unde este locul. Chiuiturile se potrivesc de cele mai rareori cu gîtlejul tău şi nici nu fac totdeauna plăcere semenilor tăi. Nu ţipa fără rost ; tulburi inutil oamenii şi animalele. Aprinde focuri numai dacă este absolut necesar, supraveghează-le atent şi, la urmă, stinge-le complet. Nu arunca pietre şi caută să mergi astfel încît să nu provoci căderea lor, chiar dacă ai convingerea că nu te urmează nimeni. Pe drumuri umblate şi în locuri expuse se recomandă să nu faci nudism şi nici semi-nudism; altfel, însă, profită de aer şi soare cum poţi mai bine. Cum te apropii de locuri populate, urmează regulile convenienţelor sociale.
    V. Fii bun camarad! Dacă eşti conducător, evită să fii autoritar şi încăpăţînat, încrezut sau îngîmfat; dă dovadă de spirit de înţelegere şi răbdare. Nu fi zgîrcit cu avutul tău, nici cu cunoştinţele tale. Hotărîrile să-ţi fie determinate de capacitatea de rezistenţă a celui mai slab. Abandonînd pe cineva în munţi îl vei avea, poate, pe conştiinţă. Dacă tu eşti cel condus, adaptează-te aceluia care cunoaşte bine locurile, sileşte-te să fii la înălţime şi caută să înveţi ; chiar şi cel mai slab dintr-o echipă îşi poate face datoria. Să ştii că un tovarăş bun este tot atît de rar ca şi un conducător bun. Orice străin care împarte cu tine dragostea pentru munţi să-ţi fie camarad, mai ales atunci cînd este în primejdie sau are nevoie de vreun ajutor sau o privire pe harta ta. Chiar şi în ghidul pe care-l plăteşti să vezi un tovarăş, un prieten. Nu fi autoritar faţă de el şi ai lui, dar nici nu te comporta de parcă aţi fi mîncat, de cînd sunteţi, din aceeaşi strachină.
    VI. Respectă cabana tot aşa cum îţi respecţi propria ta casă. Fii modest şi nu cere lucruri pe care ţi le poate oferi cel mult un hotel. Nu uita că aici — în creierul munţilor — port-moneul tău nu mai contează şi că toţi suntem egali. Pioletul, schiurile, zăpada, gheaţa, noroiul n-au ce căuta în sufrageria cabanei : leapădă-te de ele, prin urmare, înainte de a intra. Nu transforma locul de odihnă şi recreaţie, care este cabana, într-o circiumă. Nu ocupa toate băncile şi mesele cu raniţa, pioletul, merindele, hărţile şi picioarele tale. Cartea de imresii să n-o utilizezi pentru rime proaste sau laude. Este mult mai util să notezi de unde vii şi încotro te duci, mai ales dacă te pregăteşti pentru o ascensiune grea. Urma lăsată în acest fel de un turist înlesneşte trimiterea, la nevoie, a ajutoarelor şi poate linişti pe cei îngrijoraţi de soarta lui. Ai dreptul să ceri un loc de dormit şi dacă eşti înainte sau după un cLr.um poţi să ţi-l alegi pe cel mai bun. Dar să nu eziţi să-l cedezi celui care, fie că este epuizat, bolnav sau mai în vîrstă decît tine, are nevoie de odihnă. Nu te urca încălţat în pat şi nici nu alerga cu bocancii pe scări, mai ales noaptea.
    Fii prudent cînd umbli cu lampa şi focul. Nu uita ca nu eşti stăpînul cabanei, iar îngrijitorul este administratorul unei instituţii care îndeplineşte un rol de mare interes obştesc ; te vei supune deci dispoziţiunilor sale. Orice loc şi orice lucru ce-ai folosit să le laşi în aceeaşi stare în care, venind, ai vrea să le găseşti. Mai ales în casele fără cabanier să ai o grijă deosebită pentru ceilalţi, fie că-ţi sunt tovarăşi de locuinţă, fie că-ţi vor urma. Gîndeşte-te că întreaga cabană, cu tot ce cuprinde, reprezintă un bun ce ţi-a fost încredinţat cu bună credinţă. Fii econom cu rezerva de lemne, adeseori adusă cu mari sacrificii şi, în vederea celor ce vor veni după tine, părăseşte casa după ce ai măturat şi ai pus toate lucrurile la locul lor. închide-o bine şi nu uita să laşi banii ce reprezintă taxa de cabană şi lemne (acolo unde este cazul).
    VII. Nu fura! Nu fura altora nici liniştea, nici singurătatea ce-o caută, nici perspectiva. Dar să nu furi nici beţe de schi, curele, frînghii, nici fînul sau lemnele strînse cu multă trudă. Nu fura nici florile, pe care Natura le-a creat pentru toată lumea. Cîmpul, iarba, arborii trebuiesc cruţaţi; vitele şi vînatul să nu fie speriate. Nu tăia jnepi şi arbori pentru a-ţi cheltui prisosul de energie neconsumată. Nu distruge furnicarul, nici chiar din curiozitate “ştiinţifică”, iar melcul, şarpele inofensiv sau broasca să nu fie pentru tine nişte fiare sălbatice care trebuiesc stîrpite. Să vezi în munte un paradis în care te-ai aşezat ca un nou Adam ; ajută-1 să-şi păstreze originalitatea şi sfinţenia.
    VIII. Nu minţi, nu exagera, nu fi lăudăros! Chiar şi ascensiunea cea mai dificilă este puţin lucru faţă de alte realizări omeneşti. Nu-ţi dă o importanţă prea mare şi nu căuta să micşorezi pe alţii, chiar dacă sunt începători, persoane în vîrstă sau membrii altei asociaţii. Nu critica şi nu înjura timpul, găzduirea, tovarăşii sau legătura de la schi. Nu trebuie să te legi sau să-ţi baţi joc de credinţele, datinile şi particularităţile locuitorilor de la munte. Adu-ţi aminte că nu eşti decît un oaspete trecător pe acele meleaguri...
    IX. Apără onoarea asociaţiei tale şi nu numai a aceleia a cărei insignă o porţi, ci şi a acelei mari comunităţi care ţi-a făcut accesibilă lumea munţilor şi care serveşte o mare idee, nu numai confortul tău. Fii mîndru că faci parte din această comunitate şi că poţi să participi la viaţa ei. Onorează pe cei care au creat pentru tine, pe maeştrii care au cucerit prima potecă şi primele prize spre vîrf, precum şi pe cei care au pus ultima piatră.
    X. Nu profana munţii prin mania recordurilor. Înţelege-le sufletul!






Un comentariu:

  1. Hmmmmm, foarte interesanta abordarea. Voi tine cont de ce ai spusaici

    RăspundețiȘtergere